1764: împărăteasa Maria Theresa organizează aici “Militia de frontarie”, o unitate de grăniceri.
1799: decizia puterilor imperiale austriece de a fonda pe terenul comunității de grăniceri din Cugir o fabrică de prelucrare a fierului la sfârșitul secolului al XIX-lea: – o hală veche construită încă din 1799, dotată cu 2 cocsuri de prelucrare a oțelului , 2 ciocane de forjare și 2 laminatoare; o nouă hală construit în jurul anului 1850, având un cocs de încalzire, 1 ciocan de forjare și 1 laminor.
1880: două mașini de aburi și noi clienți ai turnătoriei: Habsburgic Empire, Western Europe, Far East, peste ocean.
1 Februarie 1907: primul transport de marfa pentru fabrica din Cugir, folosind calea ferată.
1920: societatea austriacă STEG (Osterreichische Statts Eisenbahn Geseellschafts) începe negocierile cu Guvernul României la București, negocieri finalizate cu înființarea uzinelor și domeniilor Reșița (UDR).
21 Martie 1925: Paris: înființarea unei noi societăți, Uzinele Copșa Mica-Cugir (CMC): o convenție e semnată între Romania, reprezentată de Ministerul Economiei si Industriilor, Vickers Armstrong Ltd societate din Londra, reprezentată de președintele Douflas Vickers și societatea UDR, reprezentată de Adalbert Veidt, administratorul delegat al societății.
1928: noile uzine de la Cugir au fost practic terminate și complet echipate, cu un capital de 600 de milioane lei.
1934: CMC a început negocierile cu compania cehă “Ceskoslovenska Zbrojovka Bruno”: înlocuirea concernului Vicker cu cel ceh.
1935: prima comandă masivă de arme din partea Guvernului român – 5000 mitraliere ZB și 90 de milioane de cartușe de 1737; liniile de fabricatie au fost reorganizate produsele în curs fiind ZB cal.7, 792 mm, licență de Cehia.
1939: acțiunile societății cehe “Zbrojowaka Brno” au fost preluate de concernul german “Hermann Goring”.
1940 – 1941: prima arma de foc românească, calibrul 9 mm, pistolul automat Parabellum Orita.
1945: Rusia Sovietică a interzis orice productie militara in uzinele din România.
După 1945: producția uzinelor de la Cugir s-a diversificat, fiind orientată atât pe arme cât și pe produse de pe piața civilă; În decursul anilor 50 s-a produs pușca de calibrul 7,62mm semiautomatică – model 44SKS, pistol automat calibrul 9 mm PPS și pistol calibrul 7.62 mm TT.
1963: Puscă automată calibrul 7,62 mm AKM, Mitralieră ușoară calibrul 7,62 mm RPK, mitralieră calibrul 7.62 mm PKMS și PKMT;
Sectorul de cercetare și dezvoltare realizează modele de arme cu design și achiziție în România : pușcă automată calibrul 5.45 mm, mitralieră ușoară calibrul 5,45mm, pușcă cu lunetă semi automată calibrul 7.67 mm.
După 1989: Uzinele de la Cugir întâlnesc un proces de tranziție, frămîntări interne în ceea ce privește orientarea spre economia de piață, reorientarea producției pentru sectorul civil cu reconversia corespunzătoare a forței de muncă.
2004: înființare a S.C. Fabrica de Arme Cugir S.A. prin divizare parțială a S.C. Uzina Mecanică Cugir S.A., ca ramură a Compania Natională ROMARM S.A.